Sursa imagine: rostonline.org

Duelul celor doi Nicolae: Negru îi răspunde lui Dabija

Nicolae Dabija reia în numărul din joia trecută a Literaturii şi Arta tema decorării unui grup mare de jurnalişti, menţionând că este vorba despre o ”exagerare frumoasă” (sigur e ”frumoasă”, numai ”exagerările” lui Voronin pot fi ”urâte”), exprimându-şi speranţa că jurnaliştii care au fost decoraţi înainte de a fi luptat împotriva comuniştilor se vor revanşa ”după ce şi-au agăţat ordinul la piept”. Însă nu asta îl deranjează cu adevărat pe dl Dabija. El îşi aminteşte cu acest prilej despre o supărare de a sa mai veche, tocmai din 2004, când Voronin i-a înmânat ”Ordinul Republicii” lui Ivan Bodiul, iar publicaţia Jurnal de Chişinău ”a declanşat o vehementă campanie lăudabilă (s.n.), propunând ca toţi cei care primiseră mai înainte, din mâna lui M. Snegur, această distincţie s-o restituie în semn de protest”, scrie Nicolae Negru în ediţia de astăzi a Jurnalului de Chişinău.

Dl Dabija mai scrie, amestecând realitatea cu ficţiunea, că la ”insistenţa colegilor-scriitori de la Jurnal” a fost convocat Consiliul lărgit al Uniunii Scriitorilor şi că ”toţi scriitorii posesori ai celei mai înalte distincţii” au fost îndemnaţi să le întoarcă ”cu binişorul”, iar ”un lucrător” al Jurnalului ”ar fi dat de înţeles” în numele colegilor săi că dacă ar fi avut aceste ordine ”le-ar fi returnat numaidecât”.

Presat atunci de”campania vehementă lăudabilă” (amintind cu acest prilej – cum se putea? – şi de ”odiosul” Contrafort), dl Dabija s-a simţit nevoit să depună ordinul său la US, iar acum regretă acel gest şi îi cere lui Ghimpu să întoarcă distincţia… lui Grigore Vieru, care, de altfel, nici nu a fost prezent la şedinţa respectivă şi nici nu a depus ordinul său. Într-o convorbire telefonică pe care am avut-o cu dl Mihai Cimpoi, preşedintele USM, şi dl Arcadie Suceveanu, vicepreşedintele USM, ambii au confirmat acest lucru. Aşa că apelul către Ghimpu este fals. Ca să dea o aparenţă logică acestei ”devieri” de la propria persoană, Dabija inventează nişte reproşuri aduse de cineva regretatului poet, adăugând că ”şi cei mai aprigi critici ai săi… sunt de acord că marele Poet îşi meritase distincţia”. A meritat-o, fără nicio îndoială. Doar că nu despre aceasta era vorba.

Nimeni de la Jurnal de Chişinău nu a pus în discuţie meritele vreunui scriitor, şi cu atât mai mult ale lui Grigore Vieru. Probabil, referirea la Vieru îi este necesară dlui Dabija pentru a-şi afişa cât mai vizibil propriile frustrări şi resentimente. Căci, în realitate, ”campania vehementă” era îndreptată împotriva deciziei lui Voronin de a-l decora pe Bodiul, şi făcea apel la demnitatea şi onoarea scriitorilor decoraţi. Tocmai, în contextul meritelor recunoscute, posesorilor ”Ordinului Republicii” li s-a propus să le restituie, în semn de protest, pentru că au fost umiliţi prin decorarea lui Bodiul, care avea ”merite” de cu totul altă natură. Şi – o altă ”inadvertenţă”! – nu Jurnalului îi aparţine această iniţiativă şi, cu atât mai mult, nu la insistenţa ”colegilor” de la Jurnal a fost convocat Consiliul USM. Iniţiativa şi insistenţa a venit de la un alt deţinător al ”Ordinului Republicii”, regretatul Vasile Vasilache, care a fost sprijinit de Vladimir Beşleagă, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă şi de alţi scriitori. Jurnalul, ca şi Contrafortul, a asigurat ”suport informaţional” acestei iniţiative nobile.

Dl Dabija recurge la unele ”inadvertenţe”, eufemistic vorbind, pentru a poza ca persoană nedreptăţită de Jurnal de Chişinău, pentru a se ”automartiriza” o dată în plus şi a le reproşa jurnaliştilor din cadrul redacţiei Jurnalului faptul că nu s-ar fi ţinut de ceea ce ”au dat de înţeles” în 2004. Astfel, dl Dabija înţelege să conteste (ca şi atunci, de altfel) şi să discrediteze unul dintre puţinele gesturi de demnitate, pe care le-a făcut intelectualitatea în cei opt ani de guvernare comunistă, notează Nicolae Negru.

Suntem de acord că jurnaliştii decoraţi, nu numai cei de la Jurnal de Chişinău, trebuia să întoarcă decoraţiile lui Ghimpu, dar nu de aceea că cineva ar fi dat cândva ceva”de înţeles”. Ştiu că unii dintre ei au intenţionat să refuze să ia ordinul, dar au fost sfătuiţi să nu o facă, pentru a nu-l pune într-o situaţie incomodă pe Ghimpu. De aceea, Butnaru, Bogatu, Saharneanu şi Tănase au semnat o declaraţie că ”nu vor ezita” să critice guvernarea. Sunt sigur că şi dl Dabija ştia despre aceasta.

Din punctul nostru de vedere, în pofida conjuncturii nu tocmai potrivite, în pofida unor efecte politice nu tocmai pozitive pentru Mihai Ghimpu (pe care nu le dorim şi pe care nu le doreşte, probabil, nici Nicolae Dabija), ”tinichelele” trebuia să fie returnate şi trebuia să fie spuse nişte cuvinte neplăcute, dar necesare, pentru a încerca îndreptarea lucrurilor pe un făgaş normal.

Trebuie să plecăm odată de la practica decorării ”oamenilor noştri”. Când te grăbeşti să stimulezi scrierea unor articole cotidiene, dar îl ignori pe un Gheorghe David, plecat nu demult de printre noi, cel care a avut curajul să înfrunte KGB-ul, plătind pentru aceasta cu sănătatea sa, e ceva putred la preşedinţia interimară. O fi tremurat de frică dl Ghimpu toţi aceşti opt ani de regim neocomunist, de s-a gândit să-i decoreze pe atâţia jurnalişti pentru ”merite deosebite”? Nu avem atâtea ziare, pentru atâţia ”eroi ai muncii jurnalistice”. Dl Dabija, ironizând pe seama altora, nu s-a îndoit de necesitatea decorării sale.

Aşa cum a făcut-o şi Voronin, decorându-l pe Bodiul şi pe alţi satrapi comunişti, dl Ghimpu s-a decorat de fapt pe sine, a apreciat modul său de ”rezistenţă”. Acelaşi lucru îl fac şi ”colectivele” sau ”ministerele”, pe care le invocă preşedintele interimar pentru a se justifica în faţa istoriei. Va semna un ministru decorarea unei persoane ”incomode” pentru el? Ghimpu se grăbeşte să facă ”dreptate” cu metode comuniste, recurgând la mecanismul vechi, sovietic, de acordare a distincţiilor. Poate ar fi cazul să revizuim această practică, să adoptăm una europeană?

Despre aceasta am fi putut să discutăm, Jurnalul şi Literatura şi Arta, dacă dl Dabija ne-ar fi putut ierta pentru faptul că l-am ”presat” cândva să-şi depună tinicheaua în semn de protest şi de demnitate. Promitem să nu se mai repete, scrie în final Nicolae Negru.
 

Autor: Nicolae Negru
Sursa: ziar.jurnal.md
19.01.2010 Opinii
5582
0

Comentarii 0