"Românaşul"

Când eşti jurnalist trebuie, să fii pregătit să vorbeşti cu multă lume amârătâ. Tipul care a sunat în redacţie s-a prezentat a fi din Constanţa. Avea vreo 40 de ani şi o viaţă grea. Grea din punct de vedere economic. Nu prea puteam să-l ajut, aşa că doar l-am ascultat, măcar să-şi verse of-ul, sărmanul. Din una în alta, omul a ajuns să-mi spună ce bine ar fi fost dacă rămânea în Republica Moldova: “mi-a mers super la moldoveni. Chiar dacă nu o duceau mai bine decât noi, măcar eram respectat.” Am zâmbit şi m-am gândit că lumea este tare mică.

Se pare că omul a fost la un moment dat cameraman la Moldova 1. Se întâmpla la câţiva ani după independeţă, pe vremea domniei lui Snegur. Un vânt ciudat, de aventură, l-a dus pe respectivul ins la Chişinău şi i-a plăcut: “dacă aveau nevoie de un om care să vorbească bine limba, dacă era o treabă importantă, ziceau, să-l trimitem pe românaş”. Tipul a revenit în România pentru că tatăl său a avut o idee de afaceri: să investească în agricultură. Totul s-a dus pe apa sâmbetei, iar sărăcia şi-a făcut loc în viaţa personajului nostru.

Îl ascultam şi mă gândeam că are perfectă dreptate. Într-adevăr, românii sunt “plăcuţi” de moldoveni, asta, chiar dacă mulţi dintre concetăţenii mei se declară “popor separat” sau nu vor unire cu România. Ţin minte un alt caz: un român cu care am mers printr-un sat din sudul Basarabiei. Stăteam la masă cu nişte moldoveni, să fi avut vreo 40-50 de ani. Erau ţărani şi votanţi înverşunaţi ai comuniştilor. Ei bine, din “românaş” nu-l scoteau pe amicul meu. S-au aşternut pe povestit, l-au înconjurat şi au început să istorisească diferite cazuri, fie ei au fost în România, fie au rude care locuiesc pe la Ploieşti, Iaşi. Era de-a dreptul hilar să-i vezi pe aceşti bărbaţi cum se amuzau de vorbele “românaşului” şi cum se înţelegeau de minune cu el.

Altă chestie. La un moment dat era să mă fi angajat la Moldova 1. Am ales altceva, din fericire. Ţin minte cum o producătoare de acolo îmi spunea un lucru în legătură cu moldovenii care revin la Chişinău din România: românaşii noştri ştiu foarte bine limba română, vorbesc atât de bine, curat, iar când vin înapoi sunt foarte buni. Aceste puseuri de “dragoste fraternă” m-au surprins în momentele respective. Pe urmă, însă, am realizat că lucrurile sunt absolut normale. În primul rând sângele apă nu se face. Da, aşa este - cel puţin la nivel de limbă. Doi, un român în Moldova este încă o raritate. Aşa că “românaşul”, cum i se spune în alint, va fi vedetă locală, iar oamenii vor dori să vorbească cu el, să-i asculte graiul. În relaţia cu un “românaş”, practic nu există basarabean anti-român. Până şi ruşii găsesc cuvinte româneşti în vocabular.
 

Autor: Vitalie Cojocari
Sursa: cojocari.ro
16.03.2011 Opinii
6203
0

Comentarii 0